În prezent, există doar câteva domenii de drept și practici în care medierea nu se folosește pentru soluționarea litigiilor. Suplimentar dosarelor în materie matrimonială și de familie, mediatorii, în mod regulat, soluționează litigii în următoarele domenii:
- Contracte comerciale (inclusiv cazuri transfrontaliere)
- Construcții
- Proprietatea persoanei fizice și bunuri imobile
- Moșteniri și fonduri fiduciare
- Litigii de muncă
- Vătămări corporale și neglijență medicală
- Drept public
- Datorii și insolvabilitate
- Proprietate intelectuală
- Neglijență profesională
Medierea este folosită cu succes la soluționarea litigiilor:
- Înainte de inițierea procedurii în judecată
- La orice etapă a procedurii în judecată
- Pe parcursul procedurii în judecată, între sfârșitul procesului și pronunțarea hotărârii
- Pe parcursul procedurii de apel
- În cazuri de acuzații de fraudă
- În cazuri în care sunt implicate interesele copiilor sau a pacienților
- În procese de judecată cu multipli reclamanți sau pârâți
- În cazuri ce implică sume semnificative sau dosare non –monetare
- În cazuri în care părțile au poziții extrem de contradictorii.
Nu este ușor de determinat dacă un caz este potrivit sau nu pentru mediere. Aproape fiecare caz ar putea fi mediat la un anumit moment al ciclului său de viață, iar întrebarea corectă nu este dacă ”cazul este potrivit”, însă ”dacă cazul este pregătit?”
Cazurile în general nepotrivite pentru mediere includ următoarele:
- Cazurile în care se solicită un precedent legal de către una sau ambele părți, deși s-ar putea folosi medierea atunci când părțile tind să evite un precedent nafavorabil.
- Când judecătorul hotărăște un caz fără judecată – deși medierea ar putea contribui în asemenea cazuri
- Cazurile în care negocierile decurg satisfăcător – deși medierea ar putea urgenta negocierile sau ajuta o parte să depășească o dificultate
- Cazurile în care se dorește ca dosarul să fie public – deși medierea poate fi publică, dacă părțile cad de acord.
Medierea este un proces flexibil, desfășurat în mod confidențial, în care o persoană neutră ajută activ părțile să depună efort în vederea obținerii unui acord negociat cu privire la un litigiu sau divergențe, părțile deținând controlul final asupra deciziei de ajunge la o tranzacție și a condițiilor tranzacției.
În timp ce elementele principale ale medierii sunt puține la număr, sunt foarte multe caracteristici variabile și importante care permit ca medierea să fie ajustată la necesitățile fiecărui conflict sau litigiu. Procesul poate fi structurat în așa mod încât să satisfacă un spectru mai mare de circumstanțe, cum ar fi:
- Decizia de a accepta medierea poate fi influențată de instanță, adică părțile pot intra în proces ca urmare a unui contract sau drept consecință a unui proces anterior de soluționare a litigiului,
- Experiența profesională, cunoștințele și aptitudinile mediatorului
- Amploarea și caracterul intervențiilor mediatorului cu referire la recomandarea și convingerea părților (în timp ce mediatorul este o figură neutră, în unele circumstanțe el/ea și-ar putea asuma un rol mai mult de evaluator, dacă ambele părți ar solicita clar acest lucru)
- Măsură în care conflictele și disputele din trecut sunt supuse medierii, și sunt luate în considerare interesele din viitor
- Modul de organizare când e vorba despre părți sau jurisdicții multiple
- Nivelul de confidențialitate a procesului.
Medierea nu este o formă de justiție care emite ”soluții rapide”. Evaluarea și pregătirea cazului unei părți este tot atât de importantă pentru mediere, ca și pentru un proces de judecată.
În ce mod sunt transmise litigiile spre mediere?
Transmiterea unui litigiu către un furnizor de servicii de mediere sau un mediator se poate face în rezultatul următoarelor lucruri:
- Consimțământul benevol al tuturor părților
- Solicitarea din partea unei părți care solicită furnizorului de servicii de mediere să obțină consimțământul celeilalte părți (lor) să participe la mediere
- Drept răspuns la o încheiere de judecată (sau o recomandare a unui judecător înainte de procesul de judecată (vezi Procesul administrativ al serviciului național de mediere pe lângă instanțele de judecată)
- Prevederile clauzei de Soluționare Alternativă a Litigiilor (SAL) dintr-un contract care prevede folosirea medierii.
Ce se întâmplă în mediere?
Medierea nu este un proces rigid. Aceasta variază după tipul cazului, părțile implicate, conținut și timpul rămas până la procesul de judecată sau alte procese. Totuși, deși există multe forme de mediere, este recomandabil să descriem procesul ca unul care include cinci faze și constă dintr-un număr sau combinații de ședințe comune sau private.
Pregătirea
Contactul preliminar dintre părți și furnizorul serviciilor de mediere (sau mediatorul) cu scopul de a:
- Cădea de acord în privința medierii
- Cădea de acord privind condițiile medierii, inclusiv datele, durata, locația, reprezentarea și participarea, cadrul legal, costurile, documentația, autoritatea care va soluționa cazul
- Conveni condițiile acordului de mediere
- A primi rezumate scurte ale cazurilor prezentate de către părți prin intermediul furnizorului de serviciilor sau a mediatorului
- Purta consultări confidențiale cu mediatorul prin telefon pentru a aborda îngrijorările sau chestiunile asociate medierii sau posibil o ședință de pre-mediere cu toate părțile interesate.
Prezentarea
Ședință comună inițială, la care:
- Mediatorul clarifică aspectele cheie ale procesului de mediere și discută cum se va desfășura ziua
- Părțile prezintă pretențiile
- Se clarifică îngrijorările și chestiunile.
Explorarea /negocierea
Ședințe private, confidențiale între mediator și fiecare parte, separat cu scopul de a:
- Examina chestiunile și necesitățile fiecărei părți: ce dorește cealaltă parte să realizeze în acea zi și ce doriți dvs.
- Încuraja o atitudine deschisă
- Identifica cea mai bună alternativă către un acord negociat (CMACAN) și cea mai proastă alternativă (CMPA)
- Explora istoricul negocierilor precedente
- Clarifica cazul pentru a permite mediatorului să-l enunțe la întâlnirea cu cealaltă echipă
- Discuta opțiunile de soluționare.
Explorarea și negocierea
Ședințe comune, după caz, la care părțile pot:
- Stabili agenda
- Negocia în mod direct
- Discuta diferențele de opinii, în particular, înțelegerea faptelor sau a opiniei expertului sau a rezultatului
- Discuta chestiuni discrete cu experții sau în sub-grupuri
- Conveni o amânare
- Discuta efectul ne-soluționării cazului
Încheierea și punerea în aplicare a acordurilor de tranzacție
În cazul în care se ajunge la un acord în procesul de mediere, o parte nereprezentată ar putea cere sau mediatorul ar putea propune, o perioadă de câteva zile pentru consultări juridice pentru a confirma acceptabilitatea proiectului acordului la care s-a ajuns în timpul medierii.