Lege Nr. 137 din 03.07.2015 cu privire la mediere

 Parlamentul

Lege nr. 137 din 03.07.2015

cu privire la mediere

Publicat : 21.08.2015 în Monitorul Oficial Nr. 224-233     art Nr : 445     Data intrarii in vigoare : 21.08.2015
Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1. Sfera de reglementare
Prezenta lege determină statutul mediatorului, formele de organizare a activităţii de mediator şi cerinţele pentru înregistrarea organizaţiilor de mediere, principiile desfăşurării procesului de mediere şi efectele acestuia, particularităţile medierii în domenii specifice, precum şi competenţa autorităților și a instituţiilor statului în domeniul medierii.

Articolul 2. Noţiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
contract de mediere – acord încheiat între mediator, pe de o parte, și părțile aflate în litigiu, pe de altă parte, prin care mediatorul se obligă să medieze un litigiu în procedura stabilită de prezenta lege;
convenție de mediere – acord prin care părțile se angajează să supună medierii un litigiu existent sau unul care ar putea să apară între părți cu privire la un raport juridic contractual sau necontractual;
furnizor de formare – persoană juridică care este acreditată de către Consiliul de mediere și care organizează cursuri de formare iniţială şi/sau continuă a mediatorilor conform standardelor de formare în domeniu aprobate de Consiliul de mediere;
litigiu – conflict între două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice, care este sau poate fi obiect de examinare în instanța de judecată sau arbitraj;
mediator – persoană terţă, atestată în condiţiile prezentei legi, care asigură desfășurarea procesului de mediere în vederea soluționării litigiului dintre părți;
mediere – modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale amiabilă, în cadrul unui proces structurat, flexibil şi confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor mediatori;
organizaţie de mediere – persoană juridică cu scop nelucrativ (necomercial), care este înregistrată de Agenția Servicii Publice și care asigură, în condițiile prezentei legi, desfășurarea eficientă a activității de mediator, promovarea serviciilor de mediere, stabilirea regulilor procesului de mediere, a modului de calculare a onorariilor mediatorilor, asigură spaţii pentru şedințele de mediere și acordă alte servicii pentru desfășurarea eficientă a activității de mediator;
[Art.2 noțiunea modificată prin LP31 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.247]
parte – persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritate publică, care îşi exprimă acordul de a soluţiona un litigiu prin mediere.

Articolul 3. Activitatea de mediator
(1) Mediatorul desfăşoară activitate de liber-profesionist, de interes public, care nu constituie activitate de întreprinzător şi nu poate fi raportată la o astfel de activitate.
(2) Activitatea de mediator se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu similar.
(3) Activitatea de mediator poate fi exercitată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(4) Activitatea de mediator este compatibilă cu orice altă profesie sau activitate, dacă actele legislative care reglementează profesiile sau activităţile respective nu prevăd altfel.
(5) Mediatorul îşi poate desfăşura activitatea în cadrul unui birou de mediere sau al unei organizaţii de mediere.

Articolul 4. Principiile de bază ale medierii
Medierea se efectuează în baza următoarelor principii:
a) participarea benevolă la mediere;
b) confidenţialitatea;
c) libera alegere a mediatorului;
d) egalitatea părţilor în proces;
e) independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;
f) flexibilitatea procesului de mediere.

Articolul 5. Conflictul de interese
(1) Dacă, la etapa de iniţiere sau pe parcursul procesului de mediere, apare o circumstanţă de natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să se abțină de la medierea litigiului și să aducă acest fapt la cunoştinţa părţilor.
(2) Mediatorul nu este în drept să acţioneze în calitate de arbitru în rezolvarea litigiului în care a fost desemnat ca mediator.
(3) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator persoana care a reprezentat anterior interesele uneia dintre părți în instanța de judecată sau arbitraj ori a acordat alt gen de asistență în legătură cu obiectul litigiului.
(4) După încetarea procesului de mediere, mediatorul nu poate reprezenta părțile sau una dintre părţi la soluţionarea în instanţa de judecată sau arbitraj a litigiului pentru care a fost desemnat ca mediator. În cazul în care a fost ales în calitate de mediator un avocat, acesta nu este în drept să accepte asistenţa sau reprezentarea ulterioară a intereselor oricărei dintre părţile procesului de mediere în legătură cu litigiul mediat.
(5) În cazul în care mediatorul este un notar, acesta nu este în drept să învestească cu formulă executorie tranzacția încheiată de părţi în procesul medierii.

Articolul 6. Confidenţialitatea
(1) Procesul de mediere nu este public, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel.
(2) Mediatorul este obligat să respecte confidențialitatea informației aflate pînă la începerea și/sau în cadrul procesului de mediere, precum și după suspendarea sau încetarea activității de mediator. Mediatorul este obligat să atenţioneze participanţii la procesul de mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii informaţiei, fiind în drept, după caz, să solicite semnarea unui acord sau a unei clauze de confidenţialitate.
(3) În procesul medierii, mediatorul nu are dreptul să divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în decursul sesiunilor separate cu părţile şi nu are dreptul să discute asemenea informaţii cu cealaltă parte fără acordul părţii vizate.
(4) În cazul în care litigiul supus medierii prezintă aspecte dificile, mediatorul, cu acordul părților, poate să solicite punctul de vedere al unui sau al mai multor specialiști în domeniul respectiv.
(5) Mediatorul nu este obligat să respecte confidenţialitatea informaţiei de care ia cunoştinţă în cadrul procesului de mediere atunci cînd divulgarea informaţiei are drept scop protejarea interesului superior al copilului sau prevenirea și/sau curmarea unei infracțiuni, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 276 din Codul de procedură penală, fapt despre care mediatorul este obligat să sesizeze autorităţile competente.

Articolul 7. Interzicerea divulgării informației și audierii
participanţilor la procesul de mediere
(1) În scopul asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, părţile, mediatorul sau oricare altă persoană care a participat la procesul de mediere nu poate divulga şi nu poate invoca în alt proces de mediere, în instanţa de judecată sau arbitraj ori în afara unui proces informaţiile de care a luat cunoştinţă în cadrul procesului de mediere sau în legătură cu acesta. Este interzisă, de asemenea, divulgarea următoarelor informaţii:
a) propunerea unei părţi de a iniţia procesul de mediere sau exprimarea acordului unei părţi de a participa la procesul de mediere;
b) opiniile sau propunerile enunţate de către una dintre părţi cu privire la o eventuală soluţionare amiabilă a litigiului;
c) declaraţiile făcute de către o parte în cadrul procesului de mediere;
d) exprimarea acordului unei părţi de a accepta propunerile înaintate de către mediator;
e) actele întocmite exclusiv în scopurile procesului de mediere.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), divulgarea informaţiei confidenţiale este permisă, prin acordul scris al părţilor, în cazul în care aceasta este necesară în cadrul procedurilor legale privind executarea drepturilor care rezultă din tranzacție.
(3) Cu consimţămîntul scris al părţilor, mediatorul este în drept să facă declaraţii în favoarea acestora, însă darea declaraţiilor, în aceste cazuri, exclude participarea lui ulterioară în procesul de mediere.
(4) În scopul asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, în temeiul şi în condiţiile legii, mediatorul şi participanţii la mediere nu pot fi audiaţi în privinţa faptelor sau actelor de care au luat cunoştinţă în cadrul procesului de mediere. Ca excepţie, în condiţiile art. 6 alin. (5), mediatorul poate fi chemat în calitate de martor.

Capitolul II
COMPETENȚA INSTITUȚIILOR STATULUI ÎN
DOMENIUL MEDIERII

Articolul 8. Atribuțiile Ministerului Justiţiei
Ministerul Justiţiei are următoarele atribuţii în domeniul medierii:
a) elaborează, coordonează şi monitorizează implementarea documentelor de politici în domeniul medierii;
b) instituie Consiliul de mediere şi aprobă, după consultarea acestuia, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului de mediere;
c) după consultarea Consiliului de mediere, aprobă Regulamentul privind atestarea mediatorilor;
d) după consultarea Consiliului de mediere, aprobă Regulamentul privind acreditarea furnizorilor de formare a mediatorilor;
e) eliberează atestatele de mediator;
f) suspendă şi încetează activitatea de mediator;
g) aprobă Regulamentul privind înregistrarea birourilor și organizațiilor de mediere;
h) ține Registrul de stat al mediatorilor;
i) la propunerea Consiliului de mediere, elaborează şi prezintă Ministerului Finanţelor proiectul bugetului destinat medierii garantate de stat;
j) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.

Articolul 9. Consiliul de mediere
(1) Consiliul de mediere (denumit în continuare Consiliu) este un organ colegial, cu statut de persoană juridică de drept public, instituit în condiţiile prezentei legi pentru implementarea politicilor în domeniul medierii.
Consiliul dispune de ștampilă cu denumirea sa în limba de stat.
(2) Consiliul este format din 9 membri, după cum urmează:
a) cinci mediatori;
b) un reprezentant al societății civile;
c) un membru desemnat de Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
d) un reprezentant al avocaţilor desemnat de Consiliul Uniunii Avocaților;
e) un notar delegat de adunarea generală a notarilor.
(3) Membrii Consiliului prevăzuți la alin. (2) lit. a) și b) sînt selectați de către Ministerul Justiției, prin concurs public, conform unui regulament aprobat de acesta. Pentru membrii Consiliului indicați la alin. (2) lit. c)–e), instituția responsabilă desemnează cîte un supleant.
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului este de 4 ani. Membrii Consiliului nu pot exercita mai mult de două mandate consecutiv.
(5) Consiliul se convoacă în ședințe ordinare o dată pe lună. Şedinţele Consiliului sînt deliberative în prezenţa a cel puţin 7 membri. Membrii Consiliului beneficiază, pentru fiecare ședință ordinară la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu pe economie.
(6) Consiliul adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. În procedura de votare nu este admisă abţinerea de la vot. Opinia separată a membrului Consiliului se anexează la hotărîre, la cererea acestuia.
(7) Calitatea de membru al Consiliului încetează:
a) la expirarea mandatului;
b) la cerere;
c) în caz de deces;
d) prin revocare.
(8) Membrul Consiliului poate fi revocat înainte de expirarea mandatului în situația în care acesta nu corespunde cerințelor pentru candidații la funcția de membru al Consiliului, stabilite în Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului de mediere, sau dacă acesta nu mai face parte din instituția care l-a desemnat. Revocarea are loc prin decizia instituției care l-a desemnat, la demersul Consiliului, aprobat prin hotărîre cu votul secret al majorității membrilor acestuia. Noul membru al Consiliului este desemnat pentru un nou mandat.
(9) În vederea exercitării atribuţiilor sale, Consiliul poate forma comisii specializate. Competenţa, modul de formare şi de funcţionare a comisiilor sînt stabilite prin regulamente aprobate de Ministerul Justiţiei, la propunerea Consiliului.
(10) Asistența tehnico-materială și activitatea de secretariat a Consiliului sînt asigurate de către Ministerul Justiției.

Articolul 10. Atribuţiile Consiliului
(1) Consiliul are următoarele atribuţii:
a) promovează medierea ca modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor;
b) înaintează propuneri și participă la elaborarea politicilor şi perfecţionarea cadrului normativ în domeniul medierii;
c) implementează politicile în domeniul medierii, inclusiv al medierii garantate de stat;
d) elaborează proiecte de acte normative necesare pentru asigurarea funcţionării Consiliului şi pentru desfăşurarea activităţii de mediator și le prezintă Ministerului Justiției pentru promovare;
e) aprobă Codul deontologic al mediatorului;
f) stabileşte şi aprobă standardele de formare iniţială şi continuă a mediatorilor şi acreditează furnizorii de formare a mediatorilor conform regulamentului aprobat de Ministerul Justiției;
g) verifică modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor de mediere, precum şi modul de respectare a standardelor de pregătire iniţială şi continuă a mediatorilor;
h) organizează examenul de atestare a mediatorilor;
i) decide cu privire la eliberarea atestatelor de mediator, precum şi cu privire la suspendarea, încetarea și reluarea activității de mediator;
j) examinează plîngerile privind activitatea mediatorilor, constată abaterile disciplinare şi decide cu privire la sancţionarea disciplinară a mediatorilor;
k) ține lista furnizorilor de formare a mediatorilor, precum și alte materiale informative, și asigură accesul persoanelor interesate, autorităţilor publice, instanţelor de judecată şi organelor de urmărire penală la acestea;
l) prezintă Ministerului Justiţiei propuneri privind cheltuielile destinate medierii pentru a fi incluse în bugetul de stat;
m) prezintă Ministerului Justiției rapoarte semestriale privind utilizarea mijloacelor financiare destinate medierii garantate de stat;
n) elaborează şi implementează programe-pilot şi alte programe în domeniul medierii;
o) exercită alte atribuţii în condiţiile prezentei legi.
(2) Consiliul prezintă, la solicitarea Ministerului Justiției, rapoarte de activitate. În luna februarie a fiecărui an, Consiliul publică pe pagina sa web oficială raportul anual cu privire la implementarea politicilor de mediere şi, în acest scop, solicită informaţii de la mediatori, organizaţiile de mediere, instanţele de judecată, organele de urmărire penală, autorităţile publice și alte instituții și organizații.

Articolul 11. Preşedintele Consiliului
(1) Consiliul este condus de un preşedinte, ales prin vot secret de către majoritatea membrilor acestuia pe o durată de 2 ani. Președintele Consiliului poate fi ales pentru două mandate consecutive.
(2) Pe perioada mandatului său, președintele poate fi revocat prin ordinul ministrului justiției, la propunerea majorității membrilor aleși ai Consiliului, daca nu își exercită atribuțiile conform legislației.
(3) Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Consiliul în relaţiile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b) organizează şi conduce şedinţele Consiliului;
c) semnează hotărîrile adoptate de Consiliu;
d) organizează executarea hotărîrilor Consiliului;
e) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului de mediere.

Capitolul III
STATUTUL MEDIATORULUI ŞI FORMELE DE
ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE MEDIATOR

Articolul 12. Condiţiile de dobîndire a calităţii de mediator
(1) Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) deţine diplomă de studii superioare de licență;
c) nu a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de grave, săvîrşite cu intenţie;
d) nu are antecedente penale pentru infracțiuni ușoare și mai puțin grave;
e) are reputație ireproșabilă;
f) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei profesii;
g) a absolvit cursurile de formare iniţială a mediatorilor;
h) a susținut examenul de atestare a mediatorilor.
(2) Calitatea de mediator se confirmă prin atestatul eliberat de Ministerul Justiţiei în conformitate cu prevederile Regulamentului privind atestarea mediatorilor. Atestatul de mediator se eliberează contra unei plăţi în mărime de 450 de lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei.
(3) Persoana care întruneşte condiţiile de la alin. (1) lit. a)–d) şi care a dobîndit calitatea de mediator în străinătate este în drept să solicite Consiliului recunoaşterea calităţii de mediator conform Regulamentului privind atestarea mediatorilor.
(4) Cetăţeanul străin sau apatridul poate dobîndi calitatea de mediator în Republica Moldova dacă corespunde cerinţelor prevăzute la alin. (1).

Articolul 13. Formarea iniţială şi continuă a mediatorilor
(1) Formarea iniţială şi continuă a mediatorilor se asigură prin organizarea cursurilor de instruire de către furnizorii de formare acreditaţi de Consiliu.
(2) Formarea iniţială și continuă a mediatorilor se desfășoară conform standardelor de formare aprobate de Consiliu.
(3) Mediatorul este obligat să urmeze instruirea continuă cu o durată de cel puţin 20 de ore academice anual în primii 5 ani de activitate şi de cel puţin 10 ore academice anual în fiecare an următor, avînd obligaţia să prezinte Consiliului, pînă la data de 25 decembrie a fiecărui an, documentele privind efectuarea instruirii continue. În cadrul formării continue, mediatorii se pot specializa într-un anumit domeniu.
Notă: Art.13 alin.(3) intră în vigoare din 21.08.16
(4) În cazul în care mediatorul a absolvit un curs de formare iniţială sau continuă organizat în Republica Moldova sau în alt stat de către un furnizor de formare acreditat în statul respectiv, certificatul care confirmă instruirea este supus procedurii de recunoaştere conform Regulamentului privind atestarea mediatorilor.

Articolul 14. Registrul de stat al mediatorilor

1) Mediatorii care desfăşoară activitate de mediator în cadrul unui birou de mediere sau în cadrul unei organizaţii de mediere sînt înscrişi în Registrul de stat al mediatorilor, ținut de Ministerul Justiției. Informația din Registrul de stat al mediatorilor se publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei şi cea a Consiliului, cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter personal.
(2) Structura și modalitatea de ținere a Registrului de stat al mediatorilor se stabilesc de Guvern.
(3) Mediatorul are obligaţia de a informa Consiliul despre locul desfăşurării activităţii și despre schimbarea datelor înscrise în Registrul de stat al mediatorilor în termen de cel mult 30 de zile de la data modificării acestora.
(4) Instanţele de judecată, autorităţile administraţiei publice locale şi organele de urmărire penală vor asigura plasarea la sediul lor, în locurile uşor accesibile publicului, a informaţiei despre mediatori, birourile şi organizaţiile de mediere.

Articolul 15. Biroul de mediere
(1) Biroul de mediere poate fi creat de unul sau mai mulți mediatori asociați în baza contractului de societate civilă. Biroul de mediere nu dispune de capacitate juridică şi nu participă în raporturile juridice, reprezentînd sediul profesional al mediatorilor.
(2) Sediul biroului de mediere se înregistrează în Registrul de stat al mediatorilor.
(3) Mediatorul poate contracta, în condițiile legii, personalul și serviciile necesare pentru desfăşurarea activităţii biroului de mediere.
(4) Mediatorul poate fi inclus, în baza cererii scrise, în una sau mai multe liste ale mediatorilor, ținute de organizaţiile de mediere, necondiționat de faptul că îşi desfăşoară sau nu activitatea în cadrul unui birou de mediere.
(5) Avocaţii şi notarii care au dobîndit calitatea de mediator pot desfăşura activitatea de mediator fără constituirea unui birou de mediere și fără includerea lor în lista mediatorilor ţinută de o organizaţie de mediere.

Articolul 16. Organizaţia de mediere
(1) Organizaţia de mediere este creată de persoane fizice și/sau juridice.
(2) Organizația de mediere este înregistrată de Agenția Servicii Publice, conform prevederilor Legii nr. 837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociațiile obștești. Pentru înregistrarea organizației de mediere este obligatorie prezentarea avizului Consiliului.
[Art.16 al.(2) modificat prin LP31 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.247]
(3) Consiliul își exprimă acordul privind înregistrarea organizației de mediere, cu condiția că aceasta va anexa la actele de constituire următoarele:
a) lista de cel puţin 2 mediatori care întrunesc criteriile de calificare, stabilite de organizaţie, şi care au consimţit înscrierea pe listă;
b) regulile privind desfășurarea procesului de mediere în condiţiile prezentei legi;
c) regulile privind evaluarea şi controlul calităţii serviciilor prestate de mediatorii înscrişi pe lista aprobată de organizaţie, în conformitate cu Codul deontologic al mediatorului şi legislaţia în vigoare.
(4) Actele de constituire a organizaţiei de mediere, actele ce reglementează prestarea serviciilor de mediere de către mediatorii din cadrul organizaţiei şi lista mediatorilor aprobată de aceasta sînt publice.
(5) Organizația de mediere, la solicitarea părților, recomandă sau desemnează unul sau mai mulți mediatori pentru medierea litigiului.
(6) Organizaţia de mediere poate fi acreditată ca furnizor de formare iniţială sau continuă a mediatorilor în anumite domenii ale medierii, în condițiile prezentei legi.
(7) Modificările şi completările în statutul organizaţiei de mediere, în partea ce se referă la modificarea domeniului de activitate, se efectuează cu informarea Consiliului.
(8) Certificatul de înregistrare a organizaţiei de mediere poate fi retras în temeiul hotărîrii instanţei de judecată sau hotărîrii Consiliului. Certificatul de înregistrare se retrage, prin hotărîre a Consiliului, în următoarele situații:
a) la solicitarea organizaţiei de mediere, drept urmare a renunțării la activitatea în domeniu;
b) în cazul în care organizația de mediere nu mai întruneşte criteriile stabilite pentru înregistrare.

Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile profesionale  ale mediatorului
(1) Mediatorul este obligat să acţioneze cu profesionalism, promptitudine, diligenţă şi bună-credinţă, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, bunele moravuri şi normele deontologice.
(2) Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activității sale, cu respectarea principiului confidențialității. Condițiile în care se poate face publicitate profesiei sînt stabilite de Consiliu.
(3) Mediatorul nu este în drept să ofere consultaţii juridice părţilor cu privire la litigiul supus medierii.
(4) Mediatorii se pot asocia în asociaţii profesionale locale, naționale și/sau internaționale.
(5) Mediatorii sînt obligați să țină arhivă și registre proprii, precum și să asigure evidența financiar-contabilă a plăților încasate.
(6) Mediatorul are dreptul să aplice un model propriu de organizare a procesului de mediere, cu respectarea dispozițiilor și principiilor prevăzute de prezenta lege.
(7) Mediatorul poate avea și alte drepturi și obligații prevăzute de legislație și de contractul de mediere.

Articolul 18. Plata pentru activitatea de mediere
(1) Mediatorul are dreptul la onorariu, precum şi la compensarea cheltuielilor ocazionate de mediere, în mărimea stabilită prin acord cu părţile. Mediatorul poate negocia cu partea care l-a contactat avansarea cheltuielilor legate de căutarea și contactarea celeilalte părți.
(2) În cazul medierii garantate de stat, remunerarea mediatorilor se efectuează în modul stabilit de Guvern.
(3) Mediatorul nu este în drept să perceapă onorarii pentru sesiunea de informare cu privire la mediere, explicaţiile sau recomandările oferite părţilor cu privire la procesul medierii pînă la încheierea contractului de mediere.
(4) În cazul în care procesul de mediere nu are loc sau mediatorul s-a retras din procesul de mediere în condiţiile art. 5 alin. (1), el este obligat să restituie plăţile percepute în termenul şi mărimea stabilite în contractul de mediere, dacă părţile nu au convenit altfel.
(5) Onorariul mediatorului și alte cheltuieli legate de procesul de mediere sînt suportate de părţi în proporţii egale, dacă prin contractul de mediere nu s-a stabilit altfel.

Articolul 19. Răspunderea disciplinară a mediatorului
(1) Mediatorul poartă răspundere pentru:
a) încălcarea obligaţiilor profesionale prevăzute de lege şi de normele deontologice;
b) încălcarea reglementărilor privind conflictul de interese, confidenţialitatea, neutralitatea şi imparţialitatea.
(2) Mediatorul nu poartă răspundere pentru eşecul părţilor de a ajunge la un compromis privind soluţionarea amiabilă a litigiului şi nici pentru neexecutarea condiţiilor tranzacției încheiate de părţi.
(3) Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul în legătură cu nerespectarea de către mediator a obligaţiilor sale. Consiliul este în drept să se autosesizeze. Procedura de examinare a sesizărilor este stabilită de către Consiliu. Rezultatele examinării sesizării se aduc la cunoştinţa mediatorului şi autorului sesizării.
(4) Mediatorului i se pot aplica, în raport cu gravitatea abaterii, următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) suspendarea activităţii de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;
d) retragerea atestatului de mediator.
(5) Sancţiunea disciplinară se aplică, prin hotărîre a Consiliului, în termen de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii acesteia. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvîrşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data în care a devenit definitivă hotărîrea instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale. Hotărîrea Consiliului privind aplicarea sancțiunilor disciplinare poate fi contestată în instanţa de contencios administrativ.
(6) Răspunderea disciplinară pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale nu scuteşte mediatorul de răspunderea civilă, penală sau contravențională.
(7) Pentru a asigura repararea prejudiciului material cauzat în procesul exercitării profesiei, mediatorul este în drept  să încheie, în condiţiile legii, contract de asigurare de răspundere civilă. Suma minimă asigurată pentru un an de activitate se stabileşte de către Consiliu.

Articolul 20. Suspendarea şi încetarea activităţii de mediator
(1) Activitatea de mediator se suspendă:
a) în cazul unei incompatibilități prevăzute de lege;
b) la cererea scrisă a mediatorului, pentru un termen nelimitat, dacă acesta nu a indicat un termen;
c) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de suspendare a activității de mediator;
d) pentru un termen de cel mult un an, în cazul neparticipării la programele de formare continuă în conformitate cu art. 13, pînă la prezentarea dovezilor de participare la cursurile respective;
e) pentru un termen de cel mult 2 ani, în cazul neexercitării profesiei de mediator în cadrul unui birou de mediere şi/sau al unei organizaţii de mediere în condiţiile stabilite la art. 15 şi/sau art. 16, pînă la prezentarea dovezilor corespunzătoare;
f) dacă în privința mediatorului se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii instanței judecătorești.
(2) Activitatea de mediator încetează:
a) la cerere, prin renunţarea scrisă a mediatorului;
b) în cazul incapacității persoanei fizice sau limitării în capacitatea de exerciţiu;
c) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de retragere a atestatului de mediator;
d) în cazul neprezentării, timp de un an de la data suspendării activității de mediator în temeiul alin. (1) lit. d), a dovezilor de participare la programele de formare continuă;
e) în cazul neprezentării, timp de 2 ani de la data suspendării activităţii de mediator în temeiul alin. (1) lit. e), a dovezilor de exercitare a profesiei de mediator în condiţiile stabilite la art. 15 şi/sau art.16;
f) odată cu rămînerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărîri judecătoreşti de condamnare pentru săvîrşirea unei infracţiuni.
(3) Cererea privind suspendarea, reluarea sau încetarea activităţii de mediator se adresează Consiliului şi se examinează în termen de 30 de zile de la data depunerii.
(4) Hotărîrile Consiliului privind suspendarea, reluarea sau încetarea activităţii de mediator se publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei şi cea a Consiliului. În termen de 10 zile, Consiliul va efectua modificările corespunzătoare în Registrul de stat al mediatorilor.
(5) Hotărîrile Consiliului privind suspendarea sau încetarea activităţii de mediator pot fi contestate în instanţa de contencios administrativ.

Capitolul IV
PROCESUL DE MEDIERE

Articolul 21. Inițierea medierii
(1) Medierea poate fi iniţiată de către oricare dintre părţi, din proprie iniţiativă, precum şi la recomandarea autorităţilor publice, instanţelor judecătoreşti sau organului de urmărire penală. În cadrul procesului judiciar, instanţa propune părţilor să participe la o şedinţă de informare cu privire la soluţionarea litigiilor prin mediere.
(2) Inițierea medierii în condițiile prezentei legi constituie temei pentru suspendarea procesului civil sau procedurii arbitrale de la data semnării contractului de mediere.
(3) Părţile pot desemna prin acord comun unul sau mai mulţi mediatori sau pot solicita unei organizaţii de mediere desemnarea unui mediator conform regulilor aprobate de organizaţia respectivă.
(4) Părțile se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă doar una dintre părți, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părți invitația scrisă în vederea informării și acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile, dacă în convenţia de mediere nu este prevăzut alt termen. În litigiile cu element de extraneitate, acest termen este de 30 de zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii acesteia. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi.
(5) Părţile sînt în drept de a determina prin acord comun toate aspectele ce ţin de iniţierea, derularea şi finalizarea procesului de mediere.
(6) Mediatorul, pînă la încheierea contractului de mediere, este obligat să informeze părţile despre scopul medierii, procedură, drepturile şi obligaţiile mediatorului şi ale părţilor, precum şi despre consecinţele procesului de mediere, efectele semnării unei tranzacţii şi despre consecinţele nerespectării prevederilor tranzacţiei semnate.
(7) Procesul de mediere începe la data semnării contractului de mediere. Dacă partea nu a acceptat invitația scrisă conform prevederilor alin. (4) sau a refuzat participarea la mediere, procesul de mediere se consideră neînceput.
(8) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă. Contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice și trebuie să corespundă cerinţelor minime stabilite de Consiliu.

Articolul 22. Desfăşurarea medierii
(1) Medierea se întemeiază pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2) Medierea litigiului are loc într-un termen care nu va depăşi 3 luni de la data încheierii contractului de mediere, dacă părţile nu au stabilit de comun acord alt termen. Pînă la expirarea termenului stabilit inițial, părțile pot solicita prelungirea acestuia. În cazul în care litigiul este deferit medierii în cadrul unui proces judiciar, termenul de mediere poate fi prelungit doar cu acordul organului de urmărire penală sau al instanței de judecată.
(3) Mediatorul este în drept să se informeze în privinţa fondului cauzei.
(4) Părţile decid, de comun acord şi cu asistenţa mediatorului, asupra regulilor şi duratei procesului de mediere. Dacă părţile nu au ajuns la o înţelegere privind regulile de desfăşurare a procesului de mediere, mediatorul este în drept să desfăşoare procesul de mediere în maniera pe care acesta o consideră potrivită, fiind luate în considerare circumstanţele litigiului, doleanţele părţilor şi necesitatea desfăşurării procedurii într-un termen rezonabil.
(5) Părţile sînt în drept să renunţe la mediere în orice moment.
(6) Părţile participă la procesul de mediere personal. În cazul în care una dintre parți, din motive întemeiate, nu poate participa personal la procesul de mediere, ea va împuternici un reprezentant dacă partea adversă acceptă desfăşurarea medierii cu participarea reprezentantului.
(7) Pe parcursul procesului de mediere, părţile pot fi asistate de avocați, traducători și/sau interpreţi, precum și de specialiști în domeniul respectiv. Cu consimţămîntul părţilor, la procesul de mediere pot participa şi alte persoane.
(8) Pe durata desfăşurării procesului de mediere, mediatorul se poate întruni în sesiuni comune, cu ambele părţi, sau în sesiuni separate, cu fiecare parte.

Articolul 23. Încetarea medierii
(1) Medierea încetează:
a) la semnarea de către părţi a tranzacţiei;
b) la constatarea de către mediator a imposibilităţii părţilor de a ajunge la un acord;
c) la renunțarea uneia sau a ambelor părţi la mediere;
d) la expirarea termenului stabilit pentru procesul de mediere, dacă părțile nu au solicitat prelungirea acestuia;
e) la retragerea mediatorului din procesul de mediere în condiţiile art. 5 alin. (1);
f) în caz de deces al părţii persoană fizică sau de lichidare a părţii persoană juridică.
(2) Încetarea medierii se consemnează într-un proces-verbal, potrivit modelului aprobat de Consiliu, semnat de mediator, care se înmînează părţilor şi, după caz, se prezintă instanţei de judecată, de arbitraj sau organului de urmărire penală. În procesul-verbal nu se include informația referitoare la conținutul sesiunilor de mediere, opinia mediatorului referitoare la comportamentul părților, precum și altă informație a cărei divulgare contravine principiului confidențialității.
(3) Mediatorul este obligat să asigure păstrarea procesului-verbal şi a materialelor aferente procesului de mediere timp de 4 ani de la data încetării procesului de mediere, conform unui regulament aprobat de Consiliu.
(4) Reluarea procesului de mediere cu atragerea aceluiaşi sau a unui alt mediator are loc în condiţiile art. 21.

Articolul 24. Soluționarea litigiului
(1) Părţile convin, de comun acord, asupra condițiilor de soluționare a litigiului. Mediatorul nu are putere de decizie asupra acestor condiţii, dar, la cererea părţilor, poate înainta propuneri privind opțiunile de soluţionare a litigiului.
(2) Înainte ca tranzacția să fie semnată, părţile sînt în drept, de comun acord, să solicite o pauză pentru a consulta opinia unor experţi şi pentru a face comentarii, astfel încît să-şi poată exprima consimţămîntul liber şi în cunoştinţă de cauză.
(3) Părțile sînt în drept să formuleze în scris condițiile de soluționare a litigiului. Condițiile de formă, conținut și caracterul obligatoriu al tranzacției sînt reglementate de prezenta lege și alte acte normative.

Capitolul V
MEDIEREA ÎN DOMENII SPECIFICE
Secțiunea 1
Medierea în litigiile civile

Articolul 25. Medierea în litigiile civile
(1) Pot fi supuse medierii litigiile civile cu privire la drepturile şi obligaţiile care sînt sau pot face obiect de examinare în instanţa de judecată sau arbitraj şi de care părţile pot dispune liber prin tranzacţie, în condiţiile legii.
(2) Medierea în litigiile civile poate avea loc în afara procesului judiciar sau arbitral, precum și în cadrul procesului judiciar sau arbitral.

Articolul 26. Medierea în litigiile civile cu element
de extraneitate
(1) Litigiile civile cu element de extraneitate pot fi supuse medierii în condițiile prezentei legi.
(2) În sensul prezentei legi, este cu element de extraneitate un litigiu în care cel puţin una dintre părţi îşi are domiciliul sau sediul în afara Republicii Moldova la data la care:
a) părţile au încheiat o convenţie de mediere în condiţiile art. 31;
b) părţile au fost obligate, de către instanţa de judecată din statul unde a fost depusă cererea de chemare în judecată, să recurgă la mediere potrivit prevederilor legale ale statului respectiv.
(3) Un litigiu civil este, în egală măsură, cu element de extraneitate dacă, la data menţionată la alin. (2) lit. a) sau b), părţile îşi au domiciliul sau sediul în Republica Moldova, dar:
a) procedurile judiciare pentru soluţionarea litigiului urmează a fi iniţiate într-un alt stat;
b) obiectul litigiului se referă la obligaţii ce urmează a fi executate într-un alt stat sau bunurile care constituie obiectul litigiului se află pe teritoriul altui stat;
c) locul desfăşurării activităţii de bază a uneia dintre părţi se află într-un alt stat.

Articolul 27. Particularităţile medierii în litigiile de familie
(1) Pot fi supuse medierii neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, întreţinerea copiilor şi a altor membri ai familiei inapţi de muncă, precum şi orice alte neînţelegeri ce apar în raporturile familiale.
(2) Clauza de mediere poate fi inclusă în contractul matrimonial.
(3) În litigiile de familie care vizează interesele copilului, părţile sînt în drept să prezinte avizul autorităţii tutelare.
(4) Dacă în procesul de mediere a unui litigiu de familie apar circumstanțe care creează sau ar putea crea un pericol pentru creșterea și dezvoltarea normală a copilului sau care lezează interesele lui legale, mediatorul este obligat să informeze autoritatea tutelară şi este în drept să se retragă din procesul de mediere.
(5) Tranzacția cu privire la soluţionarea litigiului de familie, care vizează creșterea și dezvoltarea normală sau interesul superior al copilului, se depune de către părţi la autoritatea tutelară competentă pentru informare.

Articolul 28. Particularităţile medierii în litigiile privind protecţia consumatorilor
(1) Pot fi supuse medierii litigiile în domeniul protecţiei consumatorilor în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, nerespectarea clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, existenţa unor clauze abuzive cuprinse în contractul încheiat între consumator şi agentul economic ori încălcarea altor drepturi stabilite de legislaţia privind protecția consumatorilor.
(2) Asociațiile obștești pentru protecția consumatorilor pot fi înregistrate în calitate de organizații de mediere și/sau acreditate în calitate de furnizori de formare, în condițiile prezentei legi.
(3) Standardele de formare continuă a mediatorilor în domeniul protecției consumatorilor se elaborează și se aprobă de către Consiliu, cu consultarea Agenţiei pentru Protecția Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei.
[Art.1128 al.(3) modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]

Articolul 29. Particularităţile medierii în litigiile de muncă
(1) Pot fi supuse medierii următoarele litigii de muncă:
a) litigiile individuale de muncă ce ţin de plata despăgubirilor, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una dintre părţile contractului individual de muncă;
b) litigiile individuale de muncă privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea, încetarea şi nulitatea contractului individual de muncă;
c) conflictele colective de muncă, în cazul în care părţile conflictului nu au ajuns la o înţelegere sau nu sînt de acord cu decizia comisiei de conciliere.
(2) Standardele de formare continuă a mediatorilor în domeniul litigiilor de muncă se elaborează și se aprobă de către Consiliu, cu consultarea Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova.

Articolul 30. Medierea în litigiile de contencios administrativ
(1) În litigiile izvorîte din raporturile de contencios administrativ, dispoziţiile prezentei legi se aplică în măsura în care nu contravin legislaţiei care reglementează negocierea tranzacţiilor cu participarea persoanelor juridice de drept public şi condiţiile de încheiere a acestor tranzacţii.
(2) Autoritățile publice și organizațiile de mediere care organizează servicii de mediere în domeniul litigiilor de contencios administrativ pot stabili criterii suplimentare privind calificarea mediatorilor care urmează a fi antrenați în medierea acestor litigii și pot aproba liste de mediatori.

Articolul 31. Convenţia de mediere
(1) Convenţia de mediere se încheie în formă scrisă, înainte sau după apariţia litigiului, şi poate să îmbrace una din următoarele forme:
a) clauză de mediere inserată în contract;
b) acord de mediere de sine stătător.
(2) Validitatea clauzei contractuale prin care părţile consimt de a supune medierii litigiile legate de valabilitatea, încheierea, interpretarea, executarea sau desfacerea contractului este independentă de validitatea contractului în care a fost înscrisă clauza. Referinţa dintr-un contract la un alt înscris încheiat de aceleași părți, ce conţine o clauză de mediere, valorează ca o convenţie de mediere scrisă dacă referinţa este suficientă de a face clauza parte din contract.
(3) În cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie de mediere şi una dintre ele o invocă în instanţa de judecată, aceasta din urmă îşi verifică competenţa. Instanţa va reţine spre soluţionare cauza dacă:
a) pîrîtul şi-a formulat apărarea în fond fără nicio rezervă, întemeiată pe convenţia de mediere;
b) convenţia de mediere este lovită de nulitate, şi-a pierdut valabilitatea ori este nesusceptibilă de executare;
c) procesul de mediere nu poate avea loc din cauze vădit imputabile pîrîtului.
(4) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin. (3), instanţa de judecată, la cererea uneia dintre părţi, îşi va declina competenţa dacă va constata existenţa unei convenţii de mediere.
(5) Partea pierde dreptul să invoce convenţia de mediere în instanţa de judecată dacă:
a) nu a acceptat invitația celeilalte părţi sau a mediatorului de a participa la mediere;
b) a refuzat anterior participarea la mediere.
Articolul 32. Tranzacţia
(1) Tranzacţia este acordul încheiat de părţi şi contrasemnat de mediator, ca urmare a procesului de mediere, prin care părţile consimt asupra soluţionării amiabile a unui litigiu.
(2) Tranzacţia trebuie să corespundă condiţiilor de valabilitate prevăzute de prezenta lege, Codul civil şi de alte acte legislative.
(3) Nu se admite includerea în tranzacţie a clauzelor care:
a) se referă la drepturi şi obligaţii de care părţile nu pot dispune liber prin tranzacţie;
b) încalcă normele imperative ale legii, ordinea publică şi bunele moravuri;
c) sînt în mod evident inechitabile;
d) prejudiciază interesul superior al copilului;
e) încalcă drepturile unor terţe persoane neantrenate în procesul medierii.
Articolul 33. Executarea tranzacției
(1) Tranzacția este obligatorie pentru părți și se execută benevol în termen de 20 de zile, dacă părțile nu au stabilit altfel.
(2) Dacă tranzacția încheiată în cadrul unui proces de mediere, care a avut loc în afara procesului civil, nu este executată benevol, pentru a fi executată silit, aceasta poate fi, după caz:
a) confirmată de către instanța de judecată în condiţiile Codului de procedură civilă; sau
b) învestită cu formulă executorie de către notar, în condițiile stabilite de lege, dacă a fost încheiată între persoane juridice.
(3) În cazul în care litigiul a fost soluţionat prin mediere în cadrul procesului judiciar, dar tranzacția nu a fost executată benevol, pentru a fi pasibilă de executare silită, la solicitarea părții interesate, tranzacția este confirmată de către instanța de judecată în condiţiile Codului de procedură civilă.
(4) În cazul în care litigiul a fost soluţionat prin mediere în cadrul procesului arbitral, dar tranzacția nu a fost executată benevol, pentru a fi pasibilă de executare silită, la solicitarea părții interesate, tranzacţia se aprobă prin hotărîre arbitrală în condiţiile legii.

Articolul 34. Suspendarea termenelor de prescripţie
pe durata medierii
(1) Iniţierea medierii în condiţiile prezentei legi suspendă termenele de prescripţie pentru părţi pe durata desfăşurării procesului de mediere, în condiţiile art. 274 din Codul civil.
(2) Dacă părţile nu încheie tranzacția, termenul de prescripţie continuă să curgă de la data încetării medierii în condiţiile art. 23.

Secțiunea a 2-a
Medierea în cauzele penale și contravenționale

Articolul 35. Generalităţi privind medierea
în cauzele penale şi contravenţionale
(1) Procesul de mediere în cauzele penale şi contravenţionale este reglementat de prezenta lege, Codul penal, Codul de procedură penală şi Codul contravenţional.
(2) Părţi la medierea în cauzele penale şi contravenţionale sînt victima şi făptuitorul.
(3) Dacă la medierea în cauzele penale una dintre părţi este minor, participarea pedagogului sau psihologului este obligatorie.
(4) Procesul de mediere nu substituie procesul penal sau contravenţional.
(5) Faptul participării la mediere nu poate servi ca dovadă a recunoaşterii vinovăţiei.
(6) La medierea dintre partea civilă şi partea civilmente responsabilă se aplică corespunzător prevederile prezentei legi referitoare la medierea litigiilor civile.
Articolul 36. Mediatorul în cauzele penale
şi contravenţionale
Nu poate fi admis în calitate de mediator în cauzele penale şi contravenţionale: ofiţerul de urmărire penală, procurorul, judecătorul, avocatul uneia dintre părţi, precum şi persoana incompatibilă în baza unor prevederi legale speciale.
Articolul 37. Informaţia oferită mediatorului
în cauzele penale şi contravenţionale
(1) Organul de urmărire penală sau instanța de judecată trebuie să informeze mediatorul, înainte de începerea procesului de mediere, despre elementele semnificative ale cazului conform normelor Codului de procedură penală şi Codului contravenţional.
(2) Mediatorul poartă răspundere, în condiţiile legii, pentru divulgarea informaţiei puse la dispoziţia lui la etapa de urmărire penală sau de judecare a cauzei penale ori de judecare a cauzei contravenționale.
Articolul 38. Tranzacția în cauzele penale
şi contravenţionale
(1) Mediatorul trebuie să prezinte organului de urmărire penală sau instanței de judecată procesul-verbal în care a fost consemnat temeiul încetării procesului de mediere.
(2) Tranzacția se întocmește în condiţiile Codului de procedură penală sau ale Codului contravenţional și se anexează la procesul-verbal întocmit de mediator.
(3) Nesemnarea tranzacției în cauzele penale sau contravenționale nu poate prejudicia situaţia părţilor.

Capitolul VI
SUSŢINEREA MEDIERII DE CĂTRE STAT

Articolul 39. Motivarea părţilor pentru recurgerea
la soluţionarea litigiului prin mediere
(1) Părţile care recurg la mediere sînt scutite de achitarea taxei de stat pentru confirmarea sau învestirea cu formulă executorie a tranzacției în condițiile art. 33.
(2) În cazul în care, pînă la depunerea cererii de chemare în judecată, părţile au participat la procesul de mediere, dar procesul de mediere a încetat fără încheierea tranzacţiei, atunci, la depunerea cererii de chemare în judecată, taxa de stat se reduce cu 25%.
(3) Părţile care recurg la mediere după depunerea cererii de chemare în judecată beneficiază de următoarele facilităţi:
a) eşalonarea achitării taxei de stat;
b) în cazul finalizării procesului de mediere prin tranzacţia asupra tuturor pretenţiilor, taxa de stat se restituie în proporţie de:
100% – pentru împăcarea în instanţa de fond;
75% – pentru împăcarea în instanţa de apel;
50% – pentru împăcarea în instanţa de recurs;
c) în cazul finalizării procesului de mediere cu împăcarea parţială a părţilor asupra pretențiilor patrimoniale, taxa de stat se reduce și se restituie proporţional valorii pretenției soluționate prin împăcare.
(4) Cererea privind confirmarea tranzacţiei se examinează în regim de urgenţă, în cel mult 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia.
(5) Părţile beneficiază de facilităţile prevăzute în prezentul articol, în modul stabilit de Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 3 decembrie 1992 şi Codul de procedură civilă.

Articolul 40. Medierea garantată de stat
În cadrul procesului de mediere, o parte sau ambele părți au dreptul de a beneficia de serviciile garantate de stat ale unui mediator în modul prevăzut de lege.

Capitolul VII
DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 41. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepția prevederilor art. 9 alin. (2) și (3), precum și a celor de la alin. (5) în partea ce se referă la remunerarea membrilor Consiliului, care vor intra în vigoare la data expirării mandatului Consiliului de mediere în exercițiu.
(2) Prevederile art. 13 alin. (3) intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării prezentei legi.
(3) Guvernul, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va elabora actele normative necesare implementării prezentei legi.
(4) Ministerul Justiției, în termen de 2 luni de la data publicării prezentei legi, va aproba actele necesare executării prezentei legi.
(5) Consiliul, în termen de 2 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) va aproba actele necesare executării prezentei legi;
b) va elabora și va prezenta Ministerului Justiţiei proiectele actelor normative ce ţin de competenţa acestuia, necesare pentru buna desfăşurare a activităţii de mediator;
c) va transmite Ministerului Justiției Tabelul mediatorilor și Lista birourilor de mediatori.
(6) Se abrogă Legea nr. 134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 188–191, art. 730).
Articolul 42. Dispoziţii tranzitorii
(1) Membrii Consiliului, desemnați conform Legii nr. 134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere, își continuă mandatul pînă la expirarea acestuia.
(2) Persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, dispun de atestat de mediator își vor continua activitatea de mediator în baza acestor atestate.

    PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI                              ANDRIAN CANDU

Nr. 137. Chișinău, 3 iulie 2015.