Deontological code of the mediator

REPUBLICA MOLDOVA

MINISTERUL JUSTIȚIEI

mediere-gov

CONSILIUL DE MEDIERE

MD-2012, mun. Chișinău

Bd. Ștefan cel Mare 124 B, of. 216

tel./fax 022 260 655

e-mail  [email protected]

www.mediere.gov.md

H O T Ă R Î R E

Nr. 2

din 26.02.2016

cu privire la aprobarea Codului deontologic al mediatorului

 

În temeiul art. 10, alin. (1),  lit. e) din Legea nr. 137  din 03 iulie 2015 cu privire la mediere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 234-245, art. 425), Consiliul de mediere,

 

      HOTĂRĂŞTE:

 

  1. Se aprobă Codul deontologic al mediatorului.
  2. Se abrogă Codul deontologic al mediatorului aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Mediere nr.1 din 16 iunie 2008.
  3. Prezenta hotărîre se publică pe site-ul oficial al Consiliului de mediere.

Preşedintele Consiliului de Mediere: Svetlana Gorea

 

Anexă nr.1

la Hotărîrea Consiliului de Mediere

nr. 2 din 26.02.2016

Codul deontologic al mediatorului

Codul deontologic al mediatorului este adoptat în temeiul art. 10, alin. (1) lit. e) al Legii nr. 137 din 03.07.2015 cu privire la mediere, potrivit Codului european de conduită pentru mediatori și standartelor etice prevăzute de codurile de etică și deontologice ale mediatorilor şi se aplică mediatorilor atestaţi profesional.

PREAMBUL

 

Codul deontologic al mediatorului, împreună cu normele privind răspunderea disciplinară a acestora, Legea nr. 137 din 03.07.2015 cu privire la mediere și Regulamentul Consiliului de mediere constituie principalele reguli în conformitate cu care mediatorii își desfășoară activitatea.

Codul deontologic al mediatorului cuprinde ansamblul normelor și caracteristicilor ce definesc calitatea activității profesionale, el având rolul de a servi ca linie de conduită obligatorie a mediatorilor, astfel încât aceștia să desfășoare o activitate competentă și responsabilă, în conformitate cu etica profesiei.

Orice mediator este obligat să respecte normele deontologice stabilite de prezentul Cod, care sunt destinate să garanteze buna îndeplinire de către mediator a misiunii sale. Nerespectarea normelor date are drept consecinţă aplicarea unei sancţiuni disciplinare faţă de mediator.

Capitolul I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1. Noțiuni

mediator – persoană terţă, atestată în condiţiile legii, care asigură desfășurarea procesului de mediere în vederea soluționării litigiului dintre părți;

mediere – modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale amiabilă, în cadrul unui proces structurat, flexibil şi confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor mediatori;

Articolul 2. Principiile de bază ale medierii

Medierea se efectuează în baza următoarelor principii:

  1. participarea benevolă la mediere;
  2. confidenţialitatea;
  3. libera alegere a mediatorului;
  4. egalitatea părţilor în proces;
  5. independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;
  6. flexibilitatea procesului de mediere.

Articolul 3. Principiul participării benevole la mediere

(1) Mediatorul va informa părțile, de la început procesului de mediere în ce va consta activitatea sa și asupra faptului că decizia finală le aparține în mod exclusiv părților și că se pot retrage oricînd din procesul de mediere;

(2)Mediatorul va asigura părților participarea voluntară și fără constrîngere la procesul de mediere.

Articolul 4. Confidenţialitatea

(1) Procesul de mediere nu este public, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel.

(2) Mediatorul este obligat să respecte confidențialitatea informației aflate pînă la începerea și/sau în cadrul procesului de mediere, precum și după suspendarea sau încetarea activității de mediator. Mediatorul este obligat să atenţioneze participanţii la procesul de mediere asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii informaţiei, fiind în drept, după caz, să solicite semnarea unui acord sau a unei clauze de confidenţialitate.

(3) În procesul medierii, mediatorul nu are dreptul să divulge informaţiile de care a luat cunoştinţă în decursul sesiunilor separate cu părţile şi nu are dreptul să discute asemenea informaţii cu cealaltă parte fără acordul părţii vizate.

(4) În cazul în care litigiul supus medierii prezintă aspecte dificile, mediatorul, cu acordul părților, poate să solicite punctul de vedere al unui sau al mai multor specialiști în domeniul respectiv.

(5) Mediatorul nu este obligat să respecte confidenţialitatea informaţiei de care ia cunoştinţă în cadrul procesului de mediere atunci cînd divulgarea informaţiei are drept scop protejarea interesului superior al copilului sau prevenirea și/sau curmarea unei infracțiuni, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 276 din Codul de procedură penală, fapt despre care mediatorul este obligat să sesizeze autorităţile competente.

Articolul 5. Principiul liberei alegeri a mediatorului

Părțile au dreptul să aleagă mediatorul, sau să ceară înlocuirea acestuia în orice etapă a procesului de mediere.

Articolul 6. Principiul egalității părților în proces

Acest principiu presupune accesul liber şi egal al fiecărei persoane la mediere indiferent de vârstă, statut social, rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, origine naţională sau socială, avere sau alte împrejurări.

Articolul 7. Principiul independenţei, neutralității şi imparţialității mediatorului;

(1) Mediatorii trebuie să fie independenți, neutri față de dispute și părți și să conducă procesul de mediere într-un mod imparțial.

(2) În exercitarea atribuțiilor lor profesionale, mediatorii trebuie să se bucure de deplina independență față de entități care ar putea avea interese în cauzele în care are loc medierea. Această independență trebuie să fie de natură a le garanta imparțialitatea, neutralitatea si echidistanța față de cauză, rezultatele acesteia și părțile implicate în dispută.

(3) Mediatorul trebuie să evite orice situație de natură să îi limiteze independența și să respecte normele de etică profesională.

(4) Dacă în orice moment din timpul procesului de mediere mediatorul își pierde aceste atribute, el este obligat să aducă acest fapt la cunoștința părților implicate în conflict și –dacă este cazul – să anunțe entitatea care a referit cazul.

(5) În situațiile în care vor fi soluționate prin mediere conflicte de familie, independența și imparțialitatea mediatorului nu pot fi argumente pentru a ignora sau neglija interesul superior al minorului.

Articolul 8. Principiul flexibilității procesului de mediere

(1) Părțile de comun acord și cu asistența mediatorului decid asupra regulilor și duratei procesului de mediere.

(2) Părțile sunt în drept să renunțe la mediere în orice moment.

(3) Părțile participă la procesul de mediere personal. Dacă va fi stabilită imposibilitatea de a participa personal, părțile pot imputernici unii reprezentanți să participle la mediere.

(4) Cu consimțămîntul părților, la procesul de mediere pot participa și alte persoane, inclusiv unii specialiști (traducător, avocat, interpret sau alți specialiști).

Capitolul II

STANDARDE DE ETICĂ PROFESIONALĂ  ALE MEDIATORULUI

Articolul 9. Etica profesională

În activitatea profesională, mediatorul va manifesta:

  1. onestitate – mediatorul trebuie să fie onest faţă de sine, faţă de părţi şi de comunitatea profesională;
  2. concentrare – mediatorul trebuie să aibă capacitatea de a urma gândurile în aşa fel ca să fie capabil să se concentreze pe o problemă, faptă, circumstanţă specifică cu care se confruntă la mo­mentul dat şi de a nu lăsa alte probleme să-l preo­cupe;
  3. rapiditate şi disponibilitate – mediatorul trebuie să posede capacitatea de a pune întrebări potrivite la momentul potrivit, ceea ce va ajuta părţile să înţeleagă motivele comportamentului lor;
  4. toleranţă – mediatorul va accepta şi respec­ta opiniile diferite ale părților și ale altor participanți la procesul de mediere, chiar şi celor contrare opiniei proprii;
  5. încredere – mediatorul trebuie să fie o persoană care are încrederea că orice persoană este capabilă să se schimbe şi să progreseze;
  6. respect – mediatorul trebuie să respecte demnitatea părţilor şi să asigure ca părţile să se comporte respectuos una cu alta;
  7. răbdare – nu se permite impunerea şi forţarea părţilor să încheie procesul de mediere cu acordul de împăcare. Când părţile reflectă asupra problemei ele nu trebuie grăbite. Soluţiile trebuie să fie depistate de către părţi, în aşa fel ele vor fi mult mai trainice şi de durată;
  8. empatie – mediatorul trebuie să fie capabil să creeze un climat de bunăvoinţă, înţelegere, să manifeste compasiune faţă de părţile în conflict şi să aibă abilitatea de a înţelege starea emoţională şi socială a acestora;
  9. capacitatea de a păstra confidenţialitatea informaţiei care i-a devenit cunoscută;
  10. comunicabilitate – această abilitate va facilita stabilirea relaţiilor cu beneficiarii;

Articolul 10. Mediatorul trebuie să fie disponibil şi să poată consacra timpul necesar pimirii părţilor şi studierii situaţiei în toate aspectele atunci când acceptă să medieze un caz. Mediatorul nu poate fi o persoană presată de timp, dar tot el este cel care va impune un ritm în desfăşurarea medierii, ritm care va fi dictat de amploarea şi dificultatea problemei, precum şi de psihologia părţilor.

Articolul 11. Mediatorul trebuie să medieze doar în cazurile în care are calificarea şi capacităţile personale și profesionale necesare pentru a satisface aşteptările raţionale ale părţilor.

Articolul 12. Este interzisă cumularea activităţi de mediator cu alte activităţi în următoarele cazuri:

  1. ar prejudicia activitatea sa;
  2. ar limita capacitatea de a fi imparţial şi neutru;
  3. ar perturba autoritatea sa morală;
  4. este o funcție incompatibilă cu cea de mediator.

Articolul 13. Conflictul de interese

(1) Dacă, la etapa de iniţiere sau pe parcursul procesului de mediere, apare o circumstanţă de natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să se abțină de la medierea litigiului și să aducă acest fapt la cunoştinţa părţilor.

(2) Mediatorul nu este în drept să acţioneze în calitate de arbitru în rezolvarea litigiului în care a fost desemnat ca mediator.

(3) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator persoana care a reprezentat anterior interesele uneia dintre părți în instanța de judecată sau arbitraj ori a acordat alt gen de asistență în legătură cu obiectul litigiului.

(4) După încetarea procesului de mediere, mediatorul nu poate reprezenta părțile sau una dintre părţi la soluţionarea în instanţa de judecată sau arbitraj a litigiului pentru care a fost desemnat ca mediator. În cazul în care a fost ales în calitate de mediator un avocat, acesta nu este în drept să accepte asistenţa sau reprezentarea ulterioară a intereselor oricărei dintre părţile procesului de mediere în legătură cu litigiul mediat.

(5) În cazul în care mediatorul este un notar, acesta nu este în drept să învestească cu formulă executorie tranzacția încheiată de părţi în procesul medierii.

 Articolul 14. Instruire şi formare

(1) Mediatorul trebuie să posede cunoştinţe esenţiale şi abilităţi în domeniul medierii. Cunoştinţele sale trebuie să cuprindă metode de soluţionare a con­flictelor, tehnici de mediere, reguli şi metode de medi­ere, cunoştinţe în domeniul procedurii juridice, comunicării, psihologiei, eticii profesionale.

(2) Mediatorul trebuie să fie competent şi să cunoască bine procesul de mediere. Acesta trebuie să aibă o bună pregătire şi să-şi îmbunătăţească în permanenţă cunoştinţele teoretice şi practice privind competenţele de mediere, având în vedere standardele sau sistemele de acreditare în vigoare.

(3) Mediatorul trebuie să ştie să îşi evalueze capacităţile şi abilităţile sale de mediere; să îşi îmbogăţească permanent cunoştinţele în domeniul procesu­lui de mediere, prin formarea continuă, participarea activă la conferinţe, seminare de instruire, ateliere de lucru, întâlniri cu specialiştii din domeniu, mese rotunde, prin studierea literaturii naţionale şi internaţionale ce abordează tema medierii şi soluţionarea conflictelor.

(4) Mediatorul trebuie să acumuleze cunoştinţe despre specificul aplicării medierii pentru categorii specifice: litigii civile, penale, contravenționale, familiale, comerciale, etc.

Capitolul III

STANDARDE ALE PROCESULUI DE MEDIERE

Articolul 15. Calitatea procesului

(1) Mediatorul trebuie să dirijeze procesul de medi­ere corect, sîrguincios, în concordanţă cu principiul participării benevole la mediere și în conformitate cu preve­derile legislaţiei din domeniul medierii.

(2) Mediatorul trebuie să depună toată diligenţa necesară în vederea prestării unui serviciu de calitate în condiţii de siguranţă, respect reciproc, egalitate de şanse, respectarea diversităţii, corectitudine profesională şi procedurală.

(3) Mediatorul se va pregăti cu seriozitate de desfăşurarea şedinţelor de mediere, prin pregătirea locului de desfăşurare a medierii, colectarea şi studierea informaţiei despre părţile medierii, contactarea experţilor în cazurile exprese, pregătirea strategiei de mediere.

Articolul 16.  Selectarea cazurilor

(1) În selectarea cazului, mediatorul trebuie să analizeze abilitatea şi dorinţa părţilor de a participa­ la mediere, nediscriminarea părţilor, precum şi calificarea şi capacităţile personale ale sale.

(2) Părţile, de comun acord, pot fi asistate de avocat, traducător, interpret, precum şi de alte persoane, dacă legislaţia nu prevede altfel.

Articolul 17.  Oferirea informaţiilor

(1) La cerere, mediatorul trebuie să ofere informaţie cu privire la modul de desfășurare a procesului de medierii, instruirea şi experienţa sa în mediere.

(2) Fără a ţine cont de confidenţialitate, mediatorul este obligat să informeze autorităţile competente referitor la o infracţiune iminentă, despre care ia cunoştinţă în cadrul medierii.

(3) La solicitarea expresă a uneia dintre părţi, mediatorul trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiei comunicate în raport cu cealaltă parte.

(4) Mediatorul poate solicita semnarea unui acord de confidenţialitate pentru părţile participante la mediere.

Articolul 18.   Inițierea medierii

Mediatorul poate desfășura ședințe în sesiuni comune, cu ambele părți, sau în sesiuni separate, cu fiecare parte, în baza unui program individualizat. În cadrul acestor şedinţe trebuie să fie asigurate:

  • oferirea informaţiilor privind:
  1. ascultarea şi încurajarea exprimării emoţiilor;
  2. siguranţa fizică şi psihică a tuturor subiecților;
  3. programul de mediere;
  4. persoana mediatorului;
  5. procesul de mediere, inclusiv caracterul confidenţial al informaţiei obţinute de către mediator;
  6. drepturile părţilor;
  7. personalitatea părţilor;
  8. resursele disponibile;
  • altă informaţie la cerere sau după oportuni­tate:
  1. informarea cu privire la riscurile / beneficiile şi asistenţă în luarea deciziei, incluzând libertatea părţilor de a se retrage din proces în orice moment.
  2. pregătirea atentă a victimei şi infractorului:
  3. a) testarea aşteptărilor reale;
  4. b) evaluarea daunelor şi necesităţilor;
  5. c) posibilităţi de restituire/reparare.

Articolul 19. Desfășurarea medierii

(1) Mediatorul trebuie să faciliteze schimbul de viziuni şi opinii.

(2) Mediatorul ajută părţile să înţeleagă care sunt condiţiile acceptabile pentru ele şi dacă sunt reale de a fi îndeplinite.

(3) Mediatorul trebuie să se asigure că ambele părţi percep acordul de împăcare corect.

Articolul 20. Încetarea procesului de mediere

(1) Procesul de mediere încetează:

  1. la semnarea de către părţi a tranzacţiei;
  2. la constatarea de către mediator a imposibilităţii părţilor de a ajunge la un acord;
  3. la renunțarea uneia sau a ambelor părţi la mediere;
  4. la expirarea termenului stabilit pentru procesul de mediere, dacă părțile nu au solicitat prelungirea acestuia;
  5. la retragerea mediatorului din procesul de mediere în condiţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 137 din 03.07.2015 cu privire la mediere;
  6. în caz de deces al părţii persoană fizică sau de lichidare a părţii persoană juridică.

(2) Mediatorul trebuie să încheie sau să sus­pende procesul de mediere, dacă medierea este utilizată într-un mod ilegal, sau dacă una din părţi este incapabilă să participe din cauza incapacităţii fizice sau mintale sau limitarea capacităţii de exerciţiu.

(3) În cazul în care părţile ajung la un impas, me­diatorul nu trebuie să continue discuţiile neproductive care ar afecta părţile din punct de vedere emoţional.

Capitolul IV

STANDARDE DE ETICĂ ORGANIZAŢIONALĂ

Articolul 21. Relaţia cu părţile

(1) Mediatorul este obligat să respecte auto-determinarea părţilor (independenţa, expunerea liberă), capacitatea părţilor de a ajunge voluntar la un acord.

(2) Mediatorul trebuie să asigure organizarea echitabilă şi imparţială a procesului şi desfăşurarea fiecărei etape a acestuia.

(3) Mediatorul nu este în drept să ofere consultaţii juridice părţilor cu privire la litigiul supus medierii.

Articolul 22. Stabilirea onorariului

(1) Mediatorul are dreptul de a fi remunerat pentru activitatea desfăşurată. În cazul în care medierea este organizată ca serviciu public, mediatorul va fi remunerat în raport cu această situaţie. În caz contrar, mediatorul are dreptul la onorariu pentru activitatea pe care o desfăşoară în interesul părţilor.

(2) Mediatorul trebuie să informeze părțile cu privire la onorariu, iar valoarea însumată a onorariului și cheltuielilor ocazionate de procedura medierii trebuie să fie echitabile și justificate. El va explica părților baza de calcul și valoarea onorariului, precum și a altor cheltuieli efectuate în scopul medierii cazului just și efectiv.

(3) Este interzisă încheierea acordului privind onorariul, care să fie condiționat de rezultatul medierii sau de suma de decontare.

(4) Mediatorul nu trebuie să perceapă sau să accepte taxe într-un mod care afectează sau ar putea să afecteze imparțialitatea acestuia.

(5) La stabilirea onorariului mediatorul trebuie să țină cont de posilitățile financiare ale solicitanților, iar după caz să ofere servicii de mediere cu titlu gratuit.

Articolul 23. Colaborarea între mediatori precum şi cu alţi profesionişti

(1) Mediatorul trebuie să respecte principiul solidarităţii și loialităţii dintre mediatori.

(2) Mediatorul trebuie să stimeze experienţa, pregătirea profesională şi eficacitatea muncii co­legilor săi, să lărgească colaborarea necesară pen­tru îmbunătăţirea calităţii serviciului de mediere.

(3) Mediatorul utilizează competenţa sa pentru a dezvolta cooperarea şi nu pentru a transforma aceasta în competiţie.

(4) Mediatorul trebuie să prezinte colegilor săi informaţia cu privire la evaluarea procesului de me­diere în cazurile în care la proces participă mai mulţi mediatori (co-mediere).

(5) Mediatorul poate participa în calitate de asistent în medierile efectuate de către colegi şi de a împărtăşi experienţa personală cu alţii cu condiția păstrării confidențialității cazurilor soluționate sau care sunt în proces de mediere.

(6) Raporturile de colaborare dintre mediatori şi a mediatorilor cu alţi profesionişti nu sunt un scop  în sine, ci prin dezvoltarea lor se stabilesc modalităţi şi mijloace de consolidare a instituţiei medierii şi statutului mediatorului.

Articolul 24. Publicitatea

(1) Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activității sale, cu respectarea principiului confidențialității.

(2) Mediatorul trebuie să prezinte informaţii autentice cu referire la serviciile oferite, instruirea şi experienţa sa.

(3) Mediatorii trebuie să se abţină de a face promisiuni şi să garanteze rezultate.

Articolul 25. Relaţia cu mass-media

În relaţia cu mass-media, mediatorul trebuie să se conducă după principiul confidenţialităţii.

Capitolul V

RESPECTAREA CODULUI DEONTOLOGIC AL MEDIATORULUI

Articolul 26. Sancţiunile nerespectării legislației cu privire la mediere

(1) Mediatorul este obligat să respecte prezentul Cod, actele normative ce reglementează desfășurarea procesului de mediere și activitatea de mediator, hotărîrile, regulamentele, instrucțiunile și deciziile emise de Consiliul de mediere.

(2) Mediatorului i se pot aplica, în raport cu gravitatea abaterii, următoarele sancţiuni disciplinare:

  1. avertisment;
  2. mustrare;
  3. suspendarea activităţii de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;
  4. retragerea atestatului de mediator.

(3) Sancţiunea disciplinară se aplică, prin hotărîre a Consiliului, în termen de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii acesteia. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvîrşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data în care a devenit definitivă hotărîrea instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

(4) Hotărîrea Consiliului privind aplicarea sancțiunilor disciplinare poate fi contestată în instanţa de contencios administrativ.